Ne-am întors la București, și eu și
Ștefan, care e din Buzău, ultimul țăran. Era vorba să ne
întâlnim cu Irina, ea e bucureșteancă, să mergem în Unirii în
parc să stăm și să, căcat, nu știu, ca de obicei, să ne
bucurăm de compania fiecăruia, așa ca de după Paște. Nu că am avea nevoie de un sedativ
să fim agreabili unul cu celălalt, dar noi de obicei luăm câte un
pet de Bucegi și ne întindem pe iarbă și ne uităm în sus, ne
mai ridicăm în capul oaselor, mai zicem ceva, râdem ca proștii,
ne distrăm. “Hai-n căcat, luăm un pet ce plm?” Zis și
făcut... A mers la Mega Image-ul de peste stradă, undeva pe ocoliș,
după stația de metro. Când ieșim, cică hai să mergem undeva
'dreaq' să bem și noi asta mai pe ascuns. Deși nu știu de ce, că
până acum nu a fost problemă. Mergem mai departe, undeva printre
blocuri, pe o bancă și bem din ghiozdan, camuflat, de două-trei
ori apoi scoatem sticla de tot. Nu știu ce frustrări ne-a mai
aruncat Irina, cu trupa, cu ce rahat are ea, pe când eu și Ștefan
râdeam pe înfundate. Trece timpul și mă ridic să anunț că
urmează al doilea pet! Mergem, îl cumpărăm, ne întoarcem în
parc, de unde pornisem, îl bem. Începe o picureală. Plecăm,
îndesăm petul într-un coș și cumpărăm altul pe care de abia îl
desfacem să îl gustăm că zice Irina că pleacă. “Bagă-ne la
metro înainte, te rog!” Băgăm petul în ghiozdan și mergem,
luăm metro-ul spre Poli. “Mă trece o pișaaaare”, “-Daaa,
frate, și pe mine, rău!” Ajungem la poli, hai pe aici în stânga,
că am auzit că e o baie în stație aici. Căcat, ieșim spre
campus și ne pișăm lângă ieșire, pe iarbă. Ne așezăm pe
trepte și vorbim, cu petul la vedere. Despre fata de care îi place
lui, pe cine vrem să batem din trupă, de ale mele, căcaturi. Nici
nu știu sincer despre ce am vorbit, știu că tot ziceam fiecare
“daaaaaaa, dadadadada, exact, știuuuu”, dar mai mult nu.
Eraaaaaaaam super piliți. Vine un tip să ne ceară o țigară. Stai
că-ți dau eu, zic. Stai mă, pulea, că tocmai ai aruncat pachetul
acum două minute, îmi spune Ștefan. Pachetul era undeva prin pișat
pe acolo. Dau mâna cu necunoscutul și nu știu de ce plm a început
să vorbească cu noi, ca nu era beat, dar am făcut asta o vreme.
Robert, Dragoș, nu știu cum căcat îl chema. Pleacă, după vreo
jumătate de oră să zic? Ține minte că eu am reconstruit
partea următoare (și tot până acum) din ce îmi aduc eu
aminte și ce Ștefan. Mă rog, continuăm sa vorbim și să râdem
noi doi și apoi hai să mergem. Ne gândim, hai să fim băieți
deștepți și să o luăm pe scurtătură, în lateral. Era un deal.
Ștefan se cocoață acolo, eu mă pregătesc. O dată. De două ori.
Mă, eu tot încerc. Combinația dintre aplecătura pe care trebuie
sa o faci când urci un deal și faptul că mă concentram să merg
drept îmi dădea prea tare la temelie. Ia-o mă pe pământ, nu pe
iarbă că alunecă, îmi urlă ăla. Nu, frate, nu se poate, pur și
simplu. Cad în cur, mă rostogolesc, mă ridic, cad iar, coboară
Ștefan și hai să mă ajute. Mă trage de mâini. Nu. Mă împinge
de la spate. Nu, cădem amândoi așa. Intrăm iar la metro și
gardianul dormea în cutia lui acolo și sărim barele. Cică țopăiam
ca animalul pe acolo, coboram scările câte două. Dar un amârât
de deal nu puteam să urc. Jos la metro nu știu ce s-a întâmplat,
am dat mâna cu toată lumea, unul nu a vrut să dea, am făcut
cunoștință cu alt gardian. Mă rog, ieșim și trecem strada
cântând, spre Afi. Uit să spun că direcția era de fapt Real, să
luăm un pet, evident. Ajungem, cumpărăm (am găsit doar Noroc...) și ieșim prin spate,
prin parcare că am decis să mergem la mine, în Drumul Taberei, era
târziu. Nici nu am ieșit bine că hai să ne odihnim. Ne așezăm
pe trotuar și mai stăm o oră de vorbă și de râs. Ajungem acasă.
Îmi vine sa vomit și fug spre baie, dar pe drum uit și ajung să
mă piș în schimb. HAI SĂ MÂNCĂM CHIFTELE MARINATE! FUCK YEAH!
PETRECERE! Desfac caserola, pâinea, și iau două chiftele, le bag
pe gât dintr-o mișcare. Mhmm, stai că un tricou de-al tău e la
mine, stai să ți-l aduc să dormi în el! Pe drum am găsit patul.
Somn. Bă! Zi-mi și mie parola. Ugh? Parola, țăraane. Zero, șapte,
trei, unu, zzzzzzzZZZZZZZ. Bă! Ce??? Parola!, lasă numerele de telefon. O tastez și mă culc.
Hai mă, ești bulangiu? O tastez din nou. La a cincea încercare îmi
iese. Dar vine iar că I s-a dus bateria după un timp. Apoi iar că
s-a updatat windowsul. Apoi iar că s-a întunecat ecranul. Țin să
menționez că eu îmi aduc aminte toate acestea într-un singur
eveniment, dar niciun detaliu. Mă culc la loc. Sau de fapt nu mă
trezisem mai deloc. Ăla se duce să stea în bucătărie cu
laptopul. Când îl trece o pișare, se duce la baie și trece pe
lângă mine care bălmăjeam în englezește în somn cică. Poftim?
Îi repet. (nu îmi aduc aminte) Ce? Îi repet din nou, clar și
răspicat (mă îndoiesc). Mai zi o dată. Eh, dă-te-n căcat.
zzzzzzZZZZZZZZZZZZZZZZZ El se duce și borăște la un moment dat.
Cică a vomitat violent, I-a ieșit și pe nări lol. A ieșit pe
balcon apoi, și-a astupat câte nară și a suflat resturile de
chiftele pe care le avea în nas. zzzzzzzzzzzZZZZZZZZ. Mă scol că
sforăia cineva în ultimul hal. Ștefan. Îmi găsesc un cearșaf că
mi-era frig și mă culc la loc. Când ne-am dezmeticit mă uit la
pantalonii pe care îi schimbasem de pe mine când am ajuns. Erau
plini de noroi în genunchi, în cur, în lateral, peste tot. Bă, eu
așa am fost la Real? Da. De ce căcat nu mi-ai zis? Ce rost avea? Am
râs. Mai încolo am mers să luăm țigări. El rămăsese puțin în
urmă și începe să râdă ca prostul. Aveam și geaca mânjită
într-o așa manieră... de la guler până jos. M-am distrat.