Ne
trăim viețile greșit
de Daniel Vișan
Duci degetele-
fină până în
punctul în care
nu știi dacă totul
se întâmplă
sau
dansează pe
notele unui răsărit
într-un vis;
încerci să nu te
lovești
și să te trezești,
nu mi-aș da seama
nici dacă
pew, acum lasă-te
pe spate
nu, lasă-mă,
te-am nimerit!
hai mă
mi-ar fi perforată
tâmpla.
Oricum, capul meu
e pe post de
hai mă
nu
breloc.
Cumva tot într-un
vis.
Îți pare rău când
te trezești,
doar că-
îmi place cum te
uiți la mine
duci degetele,
până la mâneca
sunt atât de
retardat că nu sunt capabil
tricoului negru
nici să îmi iau
medicamentele
De
ce nu te miști? Zi ceva.
la timp.
Îmi
place răsăritul.
Tu
ești ascunsă în umbră.
Nu vrei să te
vadă soarele?
Dansezi
cu mine?
Stai acolo ca un
prostovan.
Nu.
Hai, mă.
Nu
pot.
Cum, de ce?
Atât
de fină.
M-ai nimerit.
Ah!
Îmi place cum
zâmbești,
dar nu m-a auzit
pentru că
Râdea..