Zână
de
Daniel Vișan
Puncte
albe.
Aurii.
Negru,
paravanul albastru,
iarba
crește în forma siluetelor
culcată
fraieri
sub
cerul înstelat.
Totul
este crud
și
plin de sevă
În
brațele tale este cald și aromat
sunt
la picioarele tale
ești
rece
mă
târăsc
întind
ești
caldă
te
iubesc
nu
știu cum să te numesc
îți
spun zână
te
țin
de
mână
măcar
o rimă bună să îți fac
dar
nu pot deloc
să
îți fac pe plac.
Nu
mai da din aripi.
Stai
oleacă,
nițel,
stai
cu mine.
E
frig, știu,
dar
și apoi când e zăpușeala
și
suntem în cădere liberă,
închidem
ochii atunci;
acum
privește aștrii,
eu
mă uit la tine..