În pat
de Daniel Vișan
În pat cresc
carieră de cenușă,
lângă am paharul
cu întuneric,
mă întind după
lumină,
mi se aprinde pentru
o secundă fața,
dar și a ta pentru
o secundă,
cât să știu: stăm
în jurul
unui punct
portocaliu, înveliți de fum,
înecați.
Ești folositoare,
îmi ții mâinile,
sunt umplute, curse
roșii pe fiecare bulevard,
ții ritmul și zici
că sunt -cuvinte mute-
Așa te văd, deși
e întuneric, dar
am imaginea ta în
minte,
când te caut cu
mâna, te găsesc,
e întuneric nu văd
peste ce dau,
în pat.
stăm îngropați,
stăm handicapați
de oboseală
și e râsul ăla de
care nici nu ai
putere să te
desparți,
așa că stăm toți
trei
dezosați
în pat..